Buna,
Eu cred ca merge bine totusi, avand in vedere timpul scurt si faptul ca multi din colegii nostri practica alte sporturi si nu prea se omoara cu internetul. Eu am transmis adresa de site si forum prim sms pe telefon.

Cateva sugestii daca-mi este permis.
Fiecare membru al Comitetului Director sa intre pe site, sa-si faca un cont pe forum si sa aiba o adresa personala de e-mail. Adresa  asociatia.anap.2010@gmail.com sa ramana ca o adresa a secretariatului sau a adminului.
Adica atunci cand vreau sa-i transmit un mesaj lui Ovidiu Corneanu, pai numai el sa aiba acces si nu toti membrii Comitetului.
In forum, sus in bara aveti cateva butoane printrre care si “Mesagerie”. Accesati acesta functie si o sa gasiti acolo un mesaj postat de mine. Functioneaza ca si e-mailul. Are acces la mesaj doar cel caruia ia fost adresat si se vede ca nu l-ati deschis pana acum. Adica mie-mi indica aici ca nu ati citit mesajul meu. Puteti raspunde si trimite mesaje direct de acolo.
Asa cum ati creat capitolul “Discutii Generale” (care este de fapt un forum), incercati si mai creati si alte capitole de acelasi rang. Denumiti-le dupa continutul pe care doriti sa-l aiba . De exemplu :
- Regulament
- Legislatie
- Aviatia de transport
- Aviatia utilitara
- Aviatia sportiva
- Evenimente
- Timp liber
- Anunturi
- ……
Fiecare din acestea se va dezvolta incet-incet ca si forumul “Discutii Generale”. Sunt doar exemple dar poate gasiti denumiri si mai sugestive.
Voi fi alaturi in acest demers.
Va doresc o zi buna!
Adrian T.

4 thoughts on “Ce parere aveti? Ceva sugestii?

  1. In primul rand PASTE FERICIT tuturor aviatorilor.

    Revin cu propunerea unui capitol Intamplari Adevarate unde fiecare din noi poate povesti intamplari traite, adevarate, din viata noastra de aviator
    Poate asa vor intelege si altii ca profesia noastra nu este una obisnuita, ca de multe ori in meseria de aviator viata noastra a atarnat de un fir de par.
    Poate asa vor intelege si guvernanti nostri de ce nu putem fi pusi in rand cu omul obisnuit de pe strada.
    Sunt convins ca fiecare din noi are ce povesti.
    Incerc din nou sa dezghet retinerea si va voi povesti o intamplare reala traita de mine si echipajul meu.

    MAIMUTA DIN BARBADOS

    La sfarsitul anului 1984 compania TAROM a inchiriat un TU-154 companiei Guyana Airways sa opereze din Georgetown in SUA la Miami si New York si in zona Caraibelor adica la Barbados, Paramaribo si Port of Spain
    Pe 12 Ianuarie 1985 echipajul meu a fost planificat sa faca cursa Georgetown-Barbados-Georgetown, cursa care dura o ora si jumatate de zbor pana la Barbados o ora escala si inca o ora si jumatatea inapoi la Georgetown
    Conform obiceiului ,m-am dus sa vad ce bagaje si marfa sunt la acel zbor si am vazut ca aveam ca marfa si vreo 20 de custi cu maimute vii.
    Nu era ceva neobisnuit ,Guyana este un stat cu multa jungla si probabil exportul de animale salbatice era o afacere buna pentru ei
    In echipaj il aveam copilot pe Eugen Negoita care era in pregatire de comandant ( zbura din scaunul din stanga), navigator pe colonelul de aviatie Constantin Costache iar mecanic pe ing. Rica Ungureanu plus doi mecanici de sol care insoteau cursele
    Dupa decolare, la aproximativ o ora de zbor in timp ce vorbeam la radio, am simtit ca ma trage cineva de manseta pantalonului si am vazut prin semiintunericul din cabina un cap de maimuta si instinctiv am scuturat de picior sa scap de ea
    Navigatorul care la TU-154, are scaunul la mijloc intre cei doi piloti, a vazut si el ceva ce semana cu o fata de om dar nestiind ca avem maimute in avion s-a speriat si imi arata cu degetul spre picioarele mele si nu reusea sa scoata nici un cuvant.
    Initial vazand fata navigatorului ,am izbucnit in ras , i-am explicat ca avem maimute la bord si i-am spus ca probabil, una a iesit din cusca.
    Dupa cateva minute, cand am inceput coborarea , maimuta a aparut din nou de data asta mult mai agresiva, mi-a sarit in brate.
    Am cerut copilotului sa fie atent la pilotaj iar eu am incercat sa sa scap de ea.
    In final a fugit de la mine si s-a bagat sub masuta mecanicului de bord, care la TU-154 are locul de munca lateral in spatele scaunului din dreapta.
    Rica a ridicat picioarele pe masa ,eu m-am asezat din nou in scaun si am cerut controlorului de trafic prioritate la aterizare ca am o situatie speciala la bord
    Am fost intrebat ce s-a intamplat, i-am explicat si am primit instructiuni de a veni cat mai scurt la aterizare.
    Am aterizat pe aeroportul Brigetown din Barbados , am primit instructiuni de rulaj intr-un loc special amenajat pentru cazuri de urgenta.
    In timpul rulajului se tineau dupa noi 5-6 masini de la pompieri de la salvare de la granita de la vama de la protectia mediului etc si am fost avertizat sa nu deschid usile avionului pana nu primesc instructiuni..
    M-am conformat si dupa 10 minute am primit permisiunea de a deschide usile, am debarcat pasagerii iar cei de la handling au deschis calele sa descarce marfa si bagajele.
    Intre timp noi in cabina am inceput sa cautam maimuta dar nimic parca intrase in pamant.
    Au venit autoritatile locale, le-am explicat ce se intamplase, au cautat si ei cu noi, dar nici urma de maimuta.
    Am luat legatura prin telefon cu inginerii nostri de la Georgetown care tot incercau sa ma convinga ca este imposibil ca o maimuta sa poata ajunge din cala de bagaje in cabina de pilotaj.
    Dupa vreo doua ore de cautari, ,stewardesele guyaneze ne intrebau daca suntem siguri ca a fost ceva.
    Situatia era jenanta iar noi nu eram departe de ridicol
    Ce era si mai ciudat ,era ca la verificarea custilor date jos din avion ,am gasit o cusca goala dar cu o eticheta lipita pe care scria 12 bucati iar noi nu gaseam nicuna.
    Am incercat prin studierea documentelor de transport ,sa vedem daca lipsea una sau 12 dar la numaratoarea maimutelor ramase in custi ,am constatat ca de fapt aveam 76 de maimute in timp ce pe acte erau 73 deci ar fi trebuit sa avem fie 72 daca lipsea una ,fie 61 daca au fost 12 .
    Oricum orice calcul era inutil
    Incercand sa lamuresc problema am cerut prin telefon celor de la Georgetown sa-l intrebe pe exportator cate maimute au fost in avion.
    Raspunsul primit a fost, ca nici el nu stie exact cate,dar stie ca intr-o cusca era o singura maimuta mai mare .
    Se facuse intuneric si cu lanternele, am cautat din nou, si nu am gasit nicio maimuta singura , ceea ce insemna ca in cusca pe care scria 12 bucati a fost de fapt una singura adica maimuta noastra .
    Se innoptase ,eram de cateva ore pe platforma, pe avion erau puse mai multe reflectoare cand am auzit strigate afara
    Aparuse maimuta sus pe usa principala de intrare a avionului.
    Speriata de strigate a fugit in cabina din fata de pasageri ,a trecut printre picioarele negreselor noastre care au inceput sa tipe si sa sara pe scaune
    Speriata s-a refugiat undeva in bucataria de la mijlocul aeronavei printre niste navete de sticle .
    Unul din mecanici , a luat o manusa de cauciuc ,a incercat sa o prinda dar l-a muscat de mana
    Baiat curajos, nu i-a dat drumul si cu mana plina de sange a scos-o afara
    Cum maimuta se zbatea de zor celalalt mecanic a incercat sa o bage intr-un container de platouri ,dar aceasta furioasa i-a smuls rama de la pantofi .
    In final au lovit-o cu ceva in cap si asa au reusit sa o imobilizeze.
    Nici acum dupa atata timp nu imi dau seama unde a putut sa se ascunda o maimuta mare de vreo 7-8 kg de nu au gasit-o 6 oameni ce au cautat-o timp de 4-5 ore prin tot avionul .
    Eu, cu toata agitatia, eram acum ingrijorat de situatia mecanicului , stiind ca maimuta provenea din jungla, imi era teama ca ar putea fi turbata.iar la Georgetown nici vorba de un vaccin antirabic ,asa ca am cerut comandantului de aeroport sa-mi dea o masina sa-l duc pe mecanic la un spital pentru vaccin.
    Am plecat noaptea cu el la un spital din oras unde medicii mi-au spus ca pe insula lor nu au avut niciun caz de rabie dar pot sa-i faca un antitetanos
    I-a facut antitetanosul si ne-am intors la aeroport.
    Cand ne-am intors hamalii tocmai incarcau custile cu maimute in avion sa le ducem inapoi in Guyana.
    Bineinteles ca am cerut sa le dea jos si le-am lasat la Barbados
    Am aflat intre timp ca cei de la aeroport au omorat maimuta si au trimis capul cu prima cursa in SUA pentru analize
    Cum avionul nostru era singurul avion al companiei iar a doua zi avea cursa la New York a trebuit sa ne intoarcem in aceias noapte la Georgetown
    Chiar daca cei de la Georgetown mi-au dat asigurari ca in cusca a fost o singura maimuta pentru a nu avea surprize am dat instructiuni ferme stewardeselor ca, daca in zbor ar aparea si celelalte maimute sa nu permita sub nicio forma gruparea pasagerilor toti in fata sau toti in spate ca ne vom prabusi .
    Nu s-a intamplat nimic totul a decurs bine la intoarcerea in Guyana .
    Dupa cateva zile am primit rezultatul analizelor , maimuta nu a fost turbata asa ca ne-am continuat zborul la contract
    Cand am venit la Bucuresti ,s-a auzit de aceasta poveste ,s-a scris in presa, am si acum ziarul cu povestea acestei intamplari.

    Paul Bozga

  2. Scrisoarea unui aviator

    Domnule Prim Ministru,

    Ca unul care am avut privilegiu de a face parte din tagma aviatorilor, m-am bucurat pana de curand de respectul si admiratia prietenilor, a colegilor,a vecinilor si chiar a oamenilor de pe strada .
    Spun pana de curand pentru ca de cand primul ministru al tarii ne face nesimtiti imi este rusine sa mai spun ca am fost aviator.
    Va intreb cu modestia omului care a muncit timp de 40 de ani din care 35 de ani de zbor, care a adus tarii poate milioane de dolari, care a fost trimis de multe ori sa munceasca si prin alte tari pe un salariu de 10-15 de ori mai mic decat pilotii straini cu care zburam.si care in 2007 cand a aparut noua lege ,dupa 40 de ani de munca, aveam 1421 de lei pensie, atunci tot nesimtit eram ?
    Va asigur ca pilotii romani sunt cel putin la fel de buni ca cei din tarile avansate si daca nu stiati licentele noastre sunt recunoscute oriunde in lumea asta,ar fi fost usor sa ne ducem acolo unde munca noastra era apreciata si platita corespunzator
    Mi-am iubit prea mult tara si aceasta profesie si nu m-am gandit nici o clipa sa raman in strainatate si ma intreb acum, daca am facut bine.
    Ne jigniti pentru ca am beneficiat de o lege pe care parlamentul Romaniei din respect pentru munca noastra a votat-o.
    Din curiozitate am cautat pe internet sa vad cum a trecut legea 223/4 Iulie 2007 prin Parlament si am vazut ca la Senat a fost adoptata in unanimitate, ceea ce ma face sa cred ca si parlamentarii partidului pe care il conduceti au votat-o.
    Ba mai mult initiatorul acestei legi a fost un vicepresedinte al PDL care a inteles ce inseamna munca unui aviator si banuiesc ca presedinte de partid ca nu a facut-o fara stirea dumneavoastra.
    Am crezut atunci ca se incearca o reparatie fata de niste oameni care au fost pacaliti o viata intreaga care si-au sacrificat sanatatea iar multi si familia pentru a-si servi tara
    Nu am sa va enumar conditiile noastre de munca, sau stresul profesiei noastre, probabil ca nu va intereseaza ,va spun numai ca in cei 35 de ani de zbor eu am avut mai multe incidente de zbor inclusiv de doua ori in timpul zborului, incendiu la motor.
    Pentru ca am scapat cu viata atat noi cat si pasageriI nostri compania mi-a dat o insigna pentru merite deosebite in aviatie si mi-a trimis o hartie cu “multumiri pentru inaltul profesionalism de care ati dat dovada” atat si nimic mai mult si am fost multumit.
    Si ca mine sunt majoritatea celor care iubesc aceasta profesie.
    Inainte sa ne faceti nesimtiti ar fi fost mai bine sa cereti de la Institutul de Medicina Aeronautica si Spatiala statistica cu bolile profesionale si varsta medie de viata a pilotilor din aviatie si ati fi aflat ca 40% dintre noi nu apucam varsta de 65 de ani
    Dati mereu exemplu unui pilot care si-a marit artificial salariu pentru o pensie mare, dar pentru unul jigniti toti personalul navigant pensionar, multi eram deja pensionati si conform legii am primit o adeverinta cu media salariului pe trei luni a pilotilor in activitate, piloti care au salarii pe care noi nu le-am avut niciodata , desi am muncit la fel.
    Nu va scriu aceste randuri ca sa cersesc ceva, nici ca sa va impresionez ci pur si simplu sa va reamintesc ca suntem o categorie profesionala care si-a castigat respectul oamenilor prin munca lor si nu vrem sa primim niste invective pe care nu le meritam.
    Stim ca de ceva timp ,pensiile noastre sunt mai mari decat a majoritatii oamenilor care au muncit din greu in Romania dar repet nu noi ni le-am facut ci au fost facute si votate de parlamentarii romani care au considerat ca le meritam.

    Probabil, pentru ca nu s-au prevazut si masuri de limitare a exceselor, acum se va incerca o masura de eliminare a legii prin masuri anticonstutionale, vulnerabile atat in fata instantelor judecatoresti din Romania cat si la CEDO.
    Din pacate pentru Romania nu ar fi prima eroare de acest fel.
    Nu as fi scris aceste randuri dar tocmai m-am intors de la inmormantarea unui coleg, al 5 lea din promotia mea de 21 care ne-a parasit la 63 de ani si ma intreb cine urmeaza.

    .
    Post Scriptum:

    Ca unul cu ceva experienta in aviatie imi permit sa va fac o recomandare.
    Peste tot in aviatie, in autoritatile aeronautice, organisme de reglementare si control sau in scolile de pilotaj lucreaza piloti cu experienta, de regula pensionari ,oameni care din motive de varsta sau sanatate nu mai pot zbura la linie, oameni care acorda calificari ,fac reglementari ,si verifica in zbor respectarea lor, ori transmit din experienta lor celor mai tineri.
    Un pilot tanar care indeplineste cerintele de calitate pentru o astfel de functie nu va sta niciodata la autoritatea aeronautica sau instructor la o scoala de pilotaj , el va pleca sa zboare la companiile aeriene unde salariul este de 3-4 ori mai mare.
    Conform ultimelor “indicatii” cele doua institutii au dat afara pilotii pensionari.
    In aviatie se spune ca greselile se platesc cu sange si va sugerez sa faceti o analiza serioasa inainte de a fi prea tarziu.

    Un aviator cu bun simt Ianuarie 2010

  3. Paul,
    Multumim mult pentru post si coondoleante pentru colegul tau.
    Incerc sa transmit mai departe acest post in comunitatea blogosferei romanesti.
    Cu respect,
    Admin

  4. HRISTOS A INVIAT si LA MULTI ANI. Felicitari tuturor colegilor AVIATORI,activi si pensionari,care au contribuit la infiintarea si buna functionare a ANAP. Sunt membru ANAP,si semnatar al PETITIEI la Nr.403 si propun COMITETULUI DIRECTOR urmatoarea actiune URGENT,daca credeti ca este benefica demersului nostru; -DESCHIDEREA IN INSTANTELE CIVILE COMPETENTE A UNEI ACTIUNI DE BLOCARE A PROIECTULUI LEGII PENSIILOR UNICE pt.toate articolele din proiect care incalca CONSTITUTIA ROMANIEI si LEGISLATIA in vigoare in cca. priveste: -NERETROACTIVITATEA, DREPTUL OBTINUT ESTE INATACABIL, si ATENTIE, PENSIA ESTE PROPIETATE PRIVATA,deci,este un atac laDREPTURILE CONSTITUTIONALE CONSFINTITE DE LEGEA FUNDAMENTALA A ROMANIEI. Daca,se va face aceasta,vom beneficia in viitoarele actiuni in JUSTITIE,de judecarea spetelor,conf.LEGISLATIEI IN VIGOARE,la data deschiderii actiunii si nu in temeiul noilor legi aparute ulterior,bagate fortat de guvernul POC,BOC, va rad pe toti. JURISTII STIU LA CE FAC TRIMETERE. SCUZE,pt.eventualele greseli din text.

Comments are closed.